Deci de curand, niste sanvanti au inmultit vreo cateva cifre intre ele pana le-au pleznit tot felul de vase de sange in cap si au ajuns la concluzia ca neutrinii, care sint un fel de albine, da atat de mici ca daca te inteapa milioane pe zi nici nu simti, se vanzolesc prin univers cu viteze ironice la adresa vitezei luminii: adica, pentru cine nu pricepe aluzia, cica albinutele astea minuscule se grabesc mai tare ca fotonii.
Ca au facut ei niste calcule, foarte bine; treaba lor. Faca-le, daca n-au altceva mai bun de facut decat sa stea cu ochii pe ceasuri si sa invarta cifre in creier. Pe mine insa ma enerveaza chestia ca, vezi doamne, ar fi demonstrat ei ca Einstein a incurcat borcanele. Adica vii tu astazi, faci niste calcule de-astea incalcite, si zici ca Einstein a fost un fraier. Asta e obraznicie curata! Si ma mir ca nu le-a dat nimeni peste nas. Eu le propun acestor minunati cercetatori sa mai calculeze intre 20 si 50 de ani de milioane de ori tot felul de aiureli si sa mai vorbeasca dupa-aia. Si stiti de ce? Simplu. Pentru ca eu vreau ca viteza luminii sa fie viteza maxima cu care se poate misca o particula sau o anti-particula sau o chestie d-asta stranie down-up-bottom-strange! Pentru ca imi place mie asa, si ma simt eu bine, cand imi beau cafeaua si nu mai sunt deprimat cand ma gandesc ca viteza luminii e tata lor in universu’ asta misto. Ba’ si daca mie imi place o chestie, asa trebuie sa ramana!
Asta-i tot!
[...] si tu ai fost, si eu am fost, a mai adaugat celalalt, inainte sa-si smulga oarecum parul stang. Adevarul e, si aici a facut o pauza si-a scuipat stalpul de beton de la cateva palme de palaria celuilalt, ca daca tu, mai jigodie mica, ai fi avut curajul… si aici se opri sa mediteze. Eu le-am facut o poza cat fu intru catva liniste, apoi am intins-o de-acolo. Bogda proste, mai furisandu-ma pe dupa masini, mai sa trec nevazut, mai bine asa. De la distanta, intorcand capul ai fi putut vedea o crima in desfasurare. Dar nici eu nici celalalt nu ne-am obosit sa ne intoarcem sa privim. Era ora 16. Eram beti. Era frig. Dar nu chiar asa de frig. Oricum.
Nemurirea noastra atarna de un fir de par,
pe langa asta, bunica presedintelui Americii a fost rapita de extraterestri!
motivele sunt evidente…
Potrivit unor cercetatori din Papua Noua Guinee, se pare ca disparitia dinozaurilor (ca si a catorva specii de plante si carcatite) trebuie pusa pe seama unui virus serios care a afectat peste jumatate din populatia planetei, reducand numarul de specii la jumatate. Acest virus, despre care nu se stiu inca amanunte, a putut fi descoperit in fosilele din uriasul crater din Mexic, acolo unde se pare ca ar fi ateriat fortat o nava spatiala de mari proportii, al carui echipaj a incrucisat dinozaurii cu caracatitele creand oamenii.
Cercetatorii au avansat deasemenea ipoteza ca extraterestri sa fi adus cu ei acest virus de pe o planeta undepartata, de pe care au trebuit sa se carabaneasca datorita distrugerii mediului generate de un razboi atomic. Se impune astfel concluzia, in urma unui studiu publicat de aceeasi echipa in revista Science, truth and american troops, ca distrugerea ecosistemului acestei planete a generat disparitia dinozaurilor pe planeta noastra, concluzie intarita si de declaratia unui oficial rus, care poate fi gasita in acelasi articol, intr-o foarte buna traducere.
Intreg mediul academic s-a declarat multumit de rezultatele investigarii.
copiii trancanesc luminosi in frig
pamantul e rece ca un tub de oxigen lichid
mainile mamei se faramiteaza ca niste
petale de mac
in masina de carne
cutitele, oasele se frang si pocnesc
ochii mamei sint fixi de durere
si tac.
triste bidoanele zaceau rasturnate
cu apa scurgandu-se din ele
ca un ombilic zvacnind netaiat
ca o coada de soparla
atarnata de grinda casei
la fezandat
fara compot e somnul de pene
laptele se-ngemaneaza la soare
e greu, e greu sa ma gandesc la asta
mancand
peste fetele noastre
cad cortine, cortine
la judecata plangand
pe orbita terestra zvâcnea o reptilă
un extraterestru bătea o gorilă
cu zâmbetul larg cu pieptul gol
înveleam un glob ocular
proaspăt smuls în staniol
Un uliu stătea (pe celălalt mal)
Cu ochii-n canal
Mai trist ca un call;
Caii se vand cu copitele-n sus,
bai animalelor ce sinteti!
